1 |i ridicându-\i Iacob ochii, iat[ c[ l-a v[zut venind pe Esau, fratele s[u, având cu el pe cei patru sute de oameni. Atunci Iacob i-a împ[r@it pe copii între Lia, Rahela \i cele dou[ roabe. 2Pe cele dou[ roabe cu copiii lor le-a pus înainte, mai în urm[ a pus-o pe Lia cu copiii ei, iar la urm[ de tot, pe Rahela \i Iosif. 3 Iar el mergea în fruntea lor \i de \apte ori s’a închinat pân[ la p[mânt înainte de a se apropia de fratele s[u. 4Dar Esau a alergat în întâmpinarea lui \i l-a îmbr[@i\at \i i-a cuprins grumazul \i l-a s[rutat; \i au plâns amândoi.
5 Apoi, ridicându-\i ochii, a v[zut femeile \i copiii \i a zis: „Ce-@i sunt @ie ace\tia?” Iar el [Iacob] a zis: „Copiii cu care l-a miluit Dumnezeu pe robul t[u”. 6 Atunci s’au apropiat roabele, ele cu copiii lor, \i s’au închinat; 7 apoi s’a apropiat Lia cu copiii ei, \i s’au închinat; iar la urm[ au înaintat Rahela \i Iosif \i s’au închinat. 8 [Esau] a zis: „Ce-ai tu de gând s[ faci cu turmele acelea pe care le-am întâlnit?” Iar el [Iacob] a r[spuns: „Ca s[ afle robul t[u bun[voin@[’n fa@a ta, st[pâne”. 9 Esau a zis: „Am \i eu multe, frate; pe ale tale @ine-le pentru tine!” 10 Iacob îns[ a zis: „Dac’am aflat bun[voin@[a în fa@a ta, prime\te darurile prin mâinile mele; c[ @i-am v[zut fa@a ca \i cum ar fi v[zut cineva fa@a lui Dumnezeu, a\a de binevoitor mi-ai fost. 11 Prime\te-mi darurileb ce @i-au fost aduse, c[ m’a miluit Dumnezeu \i am de toate”. |i a st[ruit, iar acela a primit.
12 Acela a zis: „S[ ne scul[m \i s[ mergem împreun[!” 13 Dar el [Iacob] i-a zis: „Domnul meu \tie cât de ginga\i sunt copiii, iar oile \i vacile mele sunt de curând f[tate; dac[ numai o zi le mân cu
